Al. O. Teodoreanu - Indiscreţii

Vântule,
Ce-aduci cu tine
O mireasmă de sulfină,
De departe vii, ştiu bine.
Te-ai oprit la ea-n grădină?

Printre straturi de pansele,
De gherghină
Şi lalele,
O glicină
De lumină.
Ai văzut-o, - nu-i aşa ?
Nu e, vântule, glicină,
Era ea!

Ea nu ştie că-o iubesc,
Că e mică
Şi mi-e frică
Să-i vorbesc.

Vântule, bătrân hoinar,
Dacă ai aflat odată
Că nu-i floare, că e fată,
Nu-i aşa că te-ntorci iar?

I-aş vorbi, dar - vezi - nu pot!
Fii tu, vântule, de treaba,
Pleacă, vânt, la ea în grabă,
Rogu-te
Şi spune-i tot,
Vântule!

Din volumul „Caiet – Foi îngălbenite”, 1938