René Char - Înmânare

Lăsaţi dârlogii liberi, începe-acum câmpia.
Se vede după ramuri că la hotare e ger
Se va ivi o cotitură, pierind ca fumul în văzduh
Pe care va pluti bineţea precum o aşchie-ndoită.
Respiră undeva, sub scoarţă, neliniştea de a slăbi.
Pe lespedea fântânii va fi întinsă masa.
Fiinţe binevoitoare ne vor întâmpina
Şi mâna ta pe frunte, rece îţi va fi de stele;
Şi-n iarbă nici o urmă de cuţit.

Nu, zgomotul uitării ar fi atât de mare
Încât ar altera puterea sângelui şi a cenuşei
La căpătâiul meu unite să stea-mpotrivă sărăciei.
Cel care numai paşii lui şi-aude admiră numai propria-i vedere
În apa moartă a umbrei sale.

În româneşte de Gellu Naum