Eugeniu Măgirescu - Întoarcere

Mă-ntorc şi eu din crâncena prigoană
O jalnică frântură de ecou,
O-nmălurită rană de icoană
Uitată, veacul tot într-un cavou.

	Mă-ntorc din viaţă ciucur de cucuie,
	Cu sărutarea morţii pe obraz,
	O arătare care e şi nu e,
	Dar ţintuită strâns într-un pricaz.

Mi-e inima armonie gângavă,
Ce sună fals în foiul ros de cari,
Iar sufletul un fagur de otravă
Dospit în buduroiul cu viespari.

	Mi-e trupul tot o rană şi-o obidă,
	Şi-o rămăşiţă hâdă de arşici,
	Dar năbuşit prin spini şi pălămidă,
	Mai stăruie în mine-un licurici.

Mă-ntorc din moarte, ţeapăn de osândă,
Cu visul frânt ca ramul de alcaz,
Şi cu arcaşii gândului la pândă
Crispaţi pe-o sfărmătură de răgaz.

Din antologia “Aceşti Mari Poeţi Mici”, alcătuită de Mihai Rădulescu.
Textele de faţă au fost culese din antologia poetului Constantin Aurel Dragodan “Poeţi după Gratii”