Nicolaus Lenau - Întrebare

Eu nu-ţi cunosc a glasului dulceaţă,
Ci chipul numai, blând, ţi l-am zărit;
Lumina ta m-a străbătut semeaţă,
Şi frumuseţea ta m-a cotropit.

În valul tău mi-ai prins întreaga viaţă; 
Tot ce trăia în mine s-a topit
Şi s-a pierdut în unda ta măreaţă;
E-al dragostei etern, ceresc sfârşit!

Nădejdi şi îndoiala mea deşartă 
Aşteaptă un cuvânt al mântuirii 
Talazele ce inima nu-mi iartă

Spre ce limanuri sufletul mi-l poartă?
Spre paradisul dulce-al împlinirii?
Spre ţărmul trist, pustiu, al despărţirii?

În româneşte de Lazăr Iliescu