Zorica Teodosia Laţcu - Învierea

Clopotele de-nviere,
Aduc lumii mângâiere
Şi pribegilor durere.

Creştinii ouă ciocnesc
Învierea preznuiesc,
Numai eu stau şi privesc.

Arde inima-mi de dor
După mamă şi surori, 
După scumpul frăţior.

Doar atât aş vrea şi eu,
Să dea Domnul Dumnezeu
Să-mplinească dorul meu.

Să mai facem o Înviere, 
Fără lacrimi şi durere, 
Numa-n caldă mângâiere…


Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu