Aron Cotruş - Ion

Groful întinde mâna ciocoiului celui nou
în castele cu uşi şi trepte multe...
jandarmi cu puşti şi vine de bou
stau la pândă gândul să-ţi asculte.
Ioane,
eşti unul,
poţi fi milioane, –
vrerile tale ne-nfrânte
să nu le-nspăimânte
nici temniţa, nici tunul...

Ciocoiul şi groful din totdeauna
sunt una...
Ioane
eşti unul, 
poţi fi milioane,
să nu-ţi poată smulge nici tunul
ogorul de puţine pogoane!...

Spre caii tăi, spre voinicii tăi boi
se uită cu ură şi grofi şi ciocoi...
Ioane,
tu eşti uriaşul
ce poţi osândi la pierzare oraşul
de trântori semeţi şi mişei, –
numai să vrei...

Ioane, ia seama bine!
ţara aceasta se razimă pe tine –
cu pumnii tăi iuţi
poţi tu să mai cruţi
ciocoii bulgari, grecotei, arnăuţi,
ce-au venit cândva, goleţi, de peste Dunăre
să-ţi smulgă muncă şi supunere?!

Eşti unul,
poţi fi milioane, 
curajul tău să-nfrunte, temniţa, tunul;
să crească voiniceşte, să crească,
vrerea ta românească, –
Ioane!

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
Alcătuită de Mihai Rădulescu