Ispita
(de George Coșbuc)
Ei, acum te uiți la cană,
Că s-a spart! Dar dă-o-n foc!
Nu-mi fi inima dușmană
Cînd vezi răul lîngă mine
Haide, prinde-mă mai bine
De mijloc!
Uite-mi hainele, ca spuma,
Le-am țesut cu mîna mea;
Zici în gîndul tău acuma;
"Ce mai pui de căprioară!
Vezi, așa o văduvioară
Mi-ar plăcea!"
Ha, ha, ha! Să-ți meargă veste
De șiret!...Ei, cine-mi ești!
Tragi cu ochiul la neveste;
Treci prin sate ca-mpărații!
Da' te-or bănui bărbații
Și-o pățești!
Spune-mi drept: ți-au spus vreodată
Popii că păcate-ți scriu
Dacă-mbrățișezi vreo fată?
Să nu-i crezi! Ei știu Psaltirea,
Dar ce foc o fi iubirea,
Nici nu știu.
Nu-ți plac ochii verzi? Ei, iacă!
Uite-ai mei! Nu te uita
Prea cu dor, că pot să-ți placă!
O, sunt tineri zeci și sute
Cari ar vrea să mi-i sărute,
Și eu ba!
Hoțule! Te uiți la mine;
Știu eu ce gîndești acum,
Că de-aceea ți-e rușine
Eu de-aș fi flăcău odată,
Nu m-aș rușina de-o fată
Nicidecum.
Iaca...stau pe la fîntînă!
Dă-mi cîrligul... Aoleo,
Nu mă strînge-așa de mînă!
Nu m-ai strîns? Și-ți vine-a plînge?
Haid' degrabă și mă strînge,
Că eu vreau.
Crezi că nu? Ba cum s-arată
Știi tu fata cum s-o-mpaci.
Ori te superi tu pe fată
Cînd o strîngi și ea te-njură?
N-ai pățit? Ia taci din gură,
Că te faci!...
Și mi-e cald! Și uite-n față
Sunt aprinsă; și zău nu,
Nimeni nu m-a strîns în brață
Mijlocelul meu frîngîndu-l
Dacă n-ai de-acuma gîndul,
Poate tu!
Vrei să bei? Și nu ți-e teamă
Că mi-e olul descîntat?
Cine bea să poarte seamă
Să sărute pe stăpîna
Olului... nu pune mîna,
Că te bat!
Ei, mă duc acum. Deseară
Iarăși viu! Și spune-mi drept,
Vii și tu? Te-ntîmpin iară
Ca și ieri, cu vase pline!
Nu veni!... Și să știi bine
Că te-aștept!
(Fire de tort, 1896)
(de George Coșbuc)
Ei, acum te uiți la cană,
Că s-a spart! Dar dă-o-n foc!
Nu-mi fi inima dușmană
Cînd vezi răul lîngă mine
Haide, prinde-mă mai bine
De mijloc!
Uite-mi hainele, ca spuma,
Le-am țesut cu mîna mea;
Zici în gîndul tău acuma;
"Ce mai pui de căprioară!
Vezi, așa o văduvioară
Mi-ar plăcea!"
Ha, ha, ha! Să-ți meargă veste
De șiret!...Ei, cine-mi ești!
Tragi cu ochiul la neveste;
Treci prin sate ca-mpărații!
Da' te-or bănui bărbații
Și-o pățești!
Spune-mi drept: ți-au spus vreodată
Popii că păcate-ți scriu
Dacă-mbrățișezi vreo fată?
Să nu-i crezi! Ei știu Psaltirea,
Dar ce foc o fi iubirea,
Nici nu știu.
Nu-ți plac ochii verzi? Ei, iacă!
Uite-ai mei! Nu te uita
Prea cu dor, că pot să-ți placă!
O, sunt tineri zeci și sute
Cari ar vrea să mi-i sărute,
Și eu ba!
Hoțule! Te uiți la mine;
Știu eu ce gîndești acum,
Că de-aceea ți-e rușine
Eu de-aș fi flăcău odată,
Nu m-aș rușina de-o fată
Nicidecum.
Iaca...stau pe la fîntînă!
Dă-mi cîrligul... Aoleo,
Nu mă strînge-așa de mînă!
Nu m-ai strîns? Și-ți vine-a plînge?
Haid' degrabă și mă strînge,
Că eu vreau.
Crezi că nu? Ba cum s-arată
Știi tu fata cum s-o-mpaci.
Ori te superi tu pe fată
Cînd o strîngi și ea te-njură?
N-ai pățit? Ia taci din gură,
Că te faci!...
Și mi-e cald! Și uite-n față
Sunt aprinsă; și zău nu,
Nimeni nu m-a strîns în brață
Mijlocelul meu frîngîndu-l
Dacă n-ai de-acuma gîndul,
Poate tu!
Vrei să bei? Și nu ți-e teamă
Că mi-e olul descîntat?
Cine bea să poarte seamă
Să sărute pe stăpîna
Olului... nu pune mîna,
Că te bat!
Ei, mă duc acum. Deseară
Iarăși viu! Și spune-mi drept,
Vii și tu? Te-ntîmpin iară
Ca și ieri, cu vase pline!
Nu veni!... Și să știi bine
Că te-aștept!
(Fire de tort, 1896)