Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Iulia Hașdeu

(1869 - 1888)

La ce bun?
A quoi bon ?
Nu-ndrăznesc
Je n’ose
De ce?
Pourquoi ?
Stelele
Etoiles
Himera
La chimere
Nu mă-mpiedica de-a plânge...
Ne me defends pas de pleurer ...


         

La ce bun?

să vă spun doamnă, aș putea
cum că privirea dumneavoastră
ce-oricare, temător, și-o vrea
e decît bolta mai albastră
la ce bun? ați rîde doar de vorba mea.

și aș putea, cu glas mai stins
să spun că-ntreagă-va făptură
nuri dulci și farmec-n adins
să curgă lacrime făcură
la ce bun? n-ați crede, poate, ce v-am zis

apoi, cu-o tulbure simțire
și cu ardoare
v-aș spune că vă port iubire
că, inima-mi, jignită, doare
la ce bun? o știți cu propria-vă fire.

La inceputul paginii

         

A quoi bon ?

Madame, je pourrais vous dire
Que vos beaux yeux
Que chacun avec crainte admire
Sont plus azures que les cieux
mais a quoi bon? vous ne feriez qu’en rire

je pourrais vous dire bien bas
que tous vos charmes
que tous vos merveilleux appas
ont souvent fait couler des larmes ;
mais a quoi bon? vous ne le croiriez pas.

enfin, avec un trouble extreme
avec ardeur
je vous dirais que je vous aime
que vous avez blesse mon cœur 
mais a quoi bon? vous le savez vous meme.

La inceputul paginii

         

Nu-ndrăznesc

de m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.

am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zîmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză...
tu în rîs mă vei lua...
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.

mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
pentru ce te-admir într-una
înțelegi tu prea ușor.
de mi-ai fi tu suverană
și eu rege de ți-aș fi
pentru tine aș muri.

poate-s prost! e cu putință
însă știu că te iubesc
inima-mi e simțitoare
însă nu pot să vorbesc
O ! amoru-mi pentru tine
să ți-l spun de-aș îndrăzni
n-ai mai rîde ... și pe-un altul
niciodată n-ai iubi!

La inceputul paginii

         

Je n’ose

je veux te dire une chose
si tu pouvais m’ecouter !
tu m’ecoutes ... mais je n’ose
non, je n’ose te parler.
je te sais bonne et tres douce :
mais je te crains malgre moi.
l’oiseau tremble dans la mousse
et je tremble devant toi.

j’ai bien des choses a dire
mais je ne peux pas, j’ai peur ...
je te vois deja sourire
et ton sourire est moqueur.
ta bouche est comme une rose ...
tu vas te railler de moi
je suis si gauche et je n’ose
lever les yeux devant toi !

ton port est un port de reine
ton regard est imposant
alors, tu comprends sans peine
pourquoi je t’admire tant
je te voudrais souveraine
et moi je serais ton roi
meme etant sur de ta haine
j’aimerais mourir pour toi

je suis bete, c’est possible
pourtant, je sais bien aimer
mon cœur n’est pas insensible
mais je ne puis m’exprimer
ah ! si je savais te dire
l’amour que je sens pour toi
non, tu ne voudrais plus rire
et tu n’aimerais que moi.

La inceputul paginii

         

De ce?

cu mult mai cufundat în gînduri
pe-același drum el s-a pierdut
n-a mai surîs ca-n alte rînduri...
ah, pentru ce a mai trecut?

e poate mîniat pe mine:
inima-i rece s-a făcut?
n-am turburat visări senine...
ah, pentru ce a mai trecut?

și la fereastra mea, privirea
azi întristată și-a pierdut
poate nu s-a răcit iubirea...
că de ce oare-a mai trecut?

La inceputul paginii

         

Pourquoi ?

tiens ! il a passe tout a l’heure
l’oeil farouche, le front baisse
il n’a point souri, et je pleure ...
ah! pourquoi donc a-t-il passe ?

il m’en veut, il est en colere :
son cœur pour moi s’est-il glace ?
je n’ai rien fait pour lui deplaire
ah! pourquoi donc a-t-il passe ?

il a regarde ma fenetre
il n’avait pas l’air trop presse
helas ! il m’aime encore peut etre ...
mais pourquoi donc est-il passe ?

La inceputul paginii

         

Stelele

sunt stele pe bolta înaltă
ce semănă cu diamante
care în noaptea învoalată
se oglindesc fascinate

stele ca acestea și pe pămînt
noapte și zi mereu strălucesc
încărcate de mister ziua sunt
iar noaptea – de iubiri povestesc.

și stelele fermecătoare
luminează în seninul pur
cu îndrăzneală în culoare
ca și-n imensul cer de-azur...

La inceputul paginii

         

Etoiles

il est au cile des etoiles
qui, comme des diamants
lorsque la nuit est sans voiles
se mirent aux flots dormants

il en est aussi sur terre
et qui brillent nuit et jour
le jour, pleines de mystere
et la nuit, pleines d’amour !

et ces etoiles pensives
eclairent un ciel bien pur
aux couleurs tout aussi vives
que le vaste ciel d’azur !

La inceputul paginii

         

Himera

de este-n lume-adevărat
că-ndrăgostiții au aflat
în germinal sau în brumar
avîntul altfel nesperat
e că-n himeră-și fac hotar.

și pacea serii de-o iubesc
cu umbrele ce amăgesc
natura chiar – augusta mamă
e ca-n visare se voiesc
și de himeră nu au teamă.

ei rîd de vise-amăgitoare
și nu se tem că omul moare
că-n timpul lui Homer mai speră...
sunt singuri fericiți sub soare:
că fericirea – e-o himeră.

La inceputul paginii

         

La chimere

s’il est vrai que les amoureux
sont partout et toujours heureux
en germinal comme en brumaire
c’est qu’il n’est pas d’effroi pour eux
car ils on foi dans la chimere.

s’ils aiment les sentiers ombreux
et la paix des soirs vaporeux
et la nature, auguste mere
s’ils sont reveurs et langoureux
c’est qu’ils adorent la Chimere.

on se rit de leurs songe-creux
mais ici-bas les amoureux
de nos jours, comme aux temps d’Homere
sont peut etre les seuls heureux :
car c’est le bonheur - la Chimere.

La inceputul paginii

         

Nu mă-mpiedica de-a plânge...

Nu mă-mpiedica de-a plînge
dacă am darul lacrimei
durerea în plîns o poți înfrînge
și speri ceva în boaba ei.

nu știi că-n plîns de-atîtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?

nu știi că plînsu-i izbăvire
la orice inimă înfrîntă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cîntă.

cînd plîngi speranța nu te-nfrînge
și vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amice–a plînge
dacă am darul lacrimei.

La inceputul paginii

         

Ne me defends pas de pleurer ...

Ne me defends pas de pleurer
si j’ai le don des larmes
pleurer, deja c’est esperer
c’est avoir moins de larmes !

ne sais-tu donc pas que les pleurs
sont a l’aime brisee
ce qu’est a de mourantes fleurs
une fraiche rosee ?

c’est un dernier soulagement
du cœur qui desespere
c’est son epanouissement
quand la douleur le serre

pleurer, deja c’est esperer
c’est avoir moins de larmes !
ami, laisse moi donc pleurer
si j’ai le don des larmes !

La inceputul paginii