Zorica Teodosia Laţcu - La Icoana Ta

La Icoana Ta Prea Sfântă,
Sufletu-mi cu dor împlântă 
Un mănunchi de sărutări
Pentr-a Tale îndurări.
Îţi sărut piciorul Sfânt, 
Ce-a sfinţit acest pământ, 
Ca într-a vieţii cale, 
Să merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ţi-l sărut,
Eu, făptura cea de lut,
Ca slăvitul Tău veşmânt
Să-mi fie acoperământ.
Şi la urmă  îndrăznind,
Către mâna Ta mă-ntind
Ca Tu să mă duci de mână
Către Fiul Tău Stăpână!
Iar apoi, ca o pecete, 
Buza mea pe îndelete 
Se apleacă în tăcere 
Pe faţa Ta cu durere 
Ca să-nveţe de la Tine, 
Taina tăcerii depline…

Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu