Virgil Carianopol - La o fotografie

Mă uit privind fotografia 
În care chipu-ţi stă cuprins 
Şi de pe care vitregia 
Nici o lumină n-a desprins.

Eşti tot aşa ca altădată, 
Precum erai şi te-am visat. 
De ramă veşnic apărată, 
La tine timpul n-a intrat.

Prin marginile ei de piatră 
Cu care dârz te-mprejmuii, 
Chiar de-ar fi vrut să te lovească, 
Duşmanul n-a putut lovi.

Privesc la tine, cea de-afară 
Ce-n nici o ramă nu te-ai vrut 
Şi peste care timpul, fiară, 
Ca toate fiarele-a trecut.

De-ar fi să te găsesc acuma 
După portret şi nu te-aş şti, 
Aş răscoli întreaga lume 
Şi nu te-aş mai putea găsi.

Din volumul „Viorile vârstei”, 1972