Dragoş Vrânceanu - Lui Eminescu

Te-ai purtat pe tine
în întâmpinarea infinitului
mai departe decât oricine.

Ca într-un codru
ai păşit fără frică şi prihană,
până acolo unde au început să se audă
centaurii cruzi ai cunoaşterii,
urlând după hrană.

Ajuns în aceste adâncuri ale mirării -
n-ai uitat niciodată drumul înapoi
al ţării.

Versul tău curge prin mulţime,
cu fiecare om, cu fiecare an,
la o şi mai întinsă adâncime

ca un ocean.

Din volumul „Columne”, 1965