Alecu Donici - Lupul şi cucul

Rămâi sănătos, vecine!
A zis lupul către cuc.
Aceste ţări de rău pline
Le părăsesc şi mă duc.
Nu mai pot trăi aice,
De om, câine prigonit.
În Arcadia, ferice!
Este codru de trăit.
Unde aurita vreme
Împărăţeşte deplin, 
Unde lupul nu se teme 
De năpăstile ce-i vin. 
Acolo nu sunt războaie, 
Toţi în pace vieţuiesc: 
Omul este blând ca oaie, 
Iar câinii nici hămăiesc.
- Cale bună, măi vecine!
Dar te rog, să-mi spui curat: 
Năravul nu-ţi iei cu tine? 
Şi colţii ai lepădat?
- Să-i lepăd? Da' cum se poate?
- Apoi ţine minte, frate,
Că la viitoarea iarnă
Ai să rămâi fără blană.
Şi aşa s-a întâmplat,
Precum cucul i-a cântat.

Între oameni iar sunt unii 
Cu colţi de lup înzestraţi: 
Ori în care parte-a lumii, 
Ei vor fi tot ne-mpăcaţi.