Stroe Constantin Slătineanu - Magna Mater

Pe case cad fulgi şi se presară lin,
Aşa cum morţii cad în mormânt,
Sfârşitul e acelaşi, acelaşi pământ
Topeşte şi morţii şi fulgii ce vin.

Dar, în pământ, sămânţa-ncolţeşte,
Zăpada de afară o apără de ger,
Alături de oameni şi fulgii ce pier,
Sămânţa-n ţărână un drum îşi croieşte.

Prin muncă grea şi lungă, ea a ieşit din glod.
Acuma e un pai ce apasă greul spic,
Dar până ce nu moare, el nu va fi nimic;
E la sfârşitul vieţii. Acuma va da rod.

Şi trece un an, şi alţi fulgi ning,
Şi iar pământul de omăt se albeşte,
Iar din pământ, alt rod va mai creşte,
De-apururi, vieţi cu vieţi în lume, se sting.

decembrie, 1945

Din Antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
“Aceşti mari poeţi mici”