Am ucis o pasăre
mai rară la pene
și mai încântătoare
ca albatrosul.
Rostogolondu-și ecoul
în recile cămări
ale cerului,
ultimul ei țipăt
îmi va rămâne
pe veci în timpane.
Iartă-mă, femeie, iartă-mă.
Da, mântuirea vine,
dar nicicând
în chipul
în care ne-o plăsmuim.
Și niciodată nu suntem zdrobiți
pe roata
pe care ne-o alegem noi.
Traducere de Ion Caraion
|