 |
|
|
|
Marea - Vasile NicolescuÎntre pereți de ceață și fără de sfârșit
ca-ntr-un cavou e-nchisă, surpată în tăcere.
Prin inima-i trec umbre, cohorte de himere
din turnurile vremii ce-n gol s-au prăbușit.
Doar pletele-i de valuri în vânturi se resfiră
și-aruncă pescărușii cei fără somn în slavă;
cu buze nevăzute sărută-un cer de lavă
când stele-abia născute în ochii ei respiră.
Din volumul „Parabola focului”, 1968
|