Wolf von Aichelburg - Măslinul

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare, 
când sub mâna ursitei apăsată se frâng 
despicate din creştet, crengi care plâng, 
doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare.   
 
Peste spărtura din încheieturi rănite 
se-nchide o mantie a tonurilor pure, 
de panglici mătăsoase, frunzişuri clarobscure 
ce se încolăcesc în grile aurite.   
 
Mâini întristate, întoarse înspre glie 
cu degete frânte în avântul curmat 
spre înalt, adieri parfumate străbat 
niciodată scăzând, coroana albăstrie.   
 
Cu totul din soare, dar nu ucigaşe 
raze ce orbesc: un ecou revenind 
de-aromate vibraţii, lumini zămislind 
pe sandale de frunze în hore gingaşe. 	  

Din volumul 
Wolf von Aichelburg, 
Gedichte/Poezii, 
Editura Hermann, Sibiu 1996 
Traducere de Dan Dănilă