Luminiţa Suse - Naivitate

Mai trec prin gară uneori 
alerg cu disperare către poarta trei 
şi iau bilet la trenul anunţat în zori 
deşi nu pleacă niciodată nicăieri 
şi-n gară sunt doar două linii.

Mai sper în veşnicie uneori 
din calea arşiţei neînduplecate 
strâng frunze verzi şi desuete flori 
le-aşez pe file reci de cărţi 
şi le presez gentil c-un disc de ambră 
dând sensuri noi cuvintelor deja uscate.

Mai simt că sunt vie uneori 
când umbra trenului amuşinează-n nori 
când frunze imprudente mă grăbesc 
încremenită-n loc inspir parfum de clipă 
şi vânturi furioase mă plesnesc 
că nu-ndrăznesc să calc nici pe-o furnică. 

(din volumul “Sacrificiul mirării”, 2002)