Ioan Alexandru - Naşterea

În pântecele morţii-nsămânţat
Voi dormi şi eu pentru o vreme
Şi putrezind plămada cea dintâi
Veni-va zi la viaţă să mă cheme

E naşterea din urmă cea mai grea
Sămânţa veche trebuie să piară
Puterea morţii cuibărită-n ea
S-o vestejească focul de sub ţară

Auzu-i şubred ochii prea înceţi
Şi mâinile puţine şi betege
Pe degetul acesta prea nătâng
Nu pot rodi decât fărădelege

Să mânc lumină să devin cuvânt
Îmi trebuie o altă-alcătuire
Cea-n care sunt potirul e prea strâmt
Să poată fi-ncăput de nemurire

Întocmai eu rămâne-voi întreg
Unul născut la sânul maicii mele
Dar ca să pot eu plânge îndelung
Voi fi trecut din leagăn dintre stele

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”