Eusebiu Camilar - Nocturnă

Linişte, linişte...
trec cerbii prin arinişte...

Ce zână le aşterne oare
miraj de lună pe cărare?...

Auzi-i cum păşesc pe prund
spre râul cu argint în fund...

Frumoasa mea cu gene lungi
păşeşte lin, să nu-i alungi...

E-atâta feerie-n văi
şi-atâta dor în ochii tăi:

Şi mi te duci aşa curând
norocule duios şi blând...

...Poveste din arinişte,
azi zbucium vreau, nu linişte...