Panait Cerna - Nocturnă

La casele cu brazi în poartă
Zăvoru-i tras, ograda moartă.
O candelă-ntr-un colţ clipeşte,
Sporind singurătatea grea...
De-acum şi candela-aţipeşte –
Adormi şi tu, nădejdea mea!

Pe plaiuri, sus, un bucium moare
Şi focurile-s tot mai rare.
Departe-n văi adânci, prin pietre,
Izvorul glăsuieşte-abia ...
Dorm toti in jurul stinsei vetre –
Adormi şi tu, iubirea mea!

În bură de lumina dulce
Coboară luna sa se culce.
Tăcerea aripa-şi desface,
Ţinând pământul tot sub ea...
Pământ şi ceruri dorm în pace – 
Adormi şi tu durerea mea!

Convorbiri literare, XLIV, nr 8, octombrie 1910