Dragoş Vrânceanu - Numai în plutele bătrâne

Numai în plutele bătrâne
care foşnesc mai uşor ca aerul,
se pot ascunde zilele.

De fiecare dată când mă întorc 
le simt cum s-au strâns roi sub pleoape, 
ca nişte ciorchini de struguri de ape.

Prin perii de tufe
peştii s-au prins. 
Ajung la prund pe calul aprins.

Am adus peste ierburi în spate, 
ca pe o tolbă cu proiecte,
un alt suflet cât o cetate.

Între pădure şi marele râu
am galopat fără frâu.

Din volumul „Cântecele casei de sub pădure”, 1968