O, mamă!
(de Mihail Steriade)
Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,
Și mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mamă !
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsi
O dragoste mai ‘naltă de țară și de-ai mei,
Fiind așa departe ?
Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc,
Cum te-a închis pământul! ...
În țara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visările ce mint,
Aducerile-aminte și poate și-acest cânt
Ce sufletu-mi rănește,
Când doar părerile de rău
De-mi mai vorbesc pe românește ...
1967
Din periodice 1928 – 1970
(de Mihail Steriade)
Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,
Și mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mamă !
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsi
O dragoste mai ‘naltă de țară și de-ai mei,
Fiind așa departe ?
Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc,
Cum te-a închis pământul! ...
În țara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visările ce mint,
Aducerile-aminte și poate și-acest cânt
Ce sufletu-mi rănește,
Când doar părerile de rău
De-mi mai vorbesc pe românește ...
1967
Din periodice 1928 – 1970