Eugenia Miulescu - Ochiul roşu

Sunt mai aproape de moarte acum 
Nemărginirea ei o simt cum mă strânge. 
Ochiul ei roşu de poftă 
Mă roagă.

Vreau s-o amân
Precum am amânat să citesc o carte,
Să scriu o scrisoare,
Să merg la poalele muntelui
Şi să nu-l urc, cum niciodată
Nu l-am urcat,
S-arunc din palma străinului orb
Daruri de liberă trecere

Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniri
De ultimă oră
Ca să pot să mă pierd.

Din volumul “Cântec înainte de cină”, Editura Cartea Românească, 1985