Perpessicius - Odă pentru Postumus

Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! 
Ce sarbezi şi iute mai trec, şi, sărmanii 
De noi, cât trudim şi ne zbatem în viaţă 
Şi toate sfârşesc tot la malul de gheaţă.

Zadarnic gonim un sezon după altul, 
Că nu ne alină pământul, nici naltul 
Văzduh şi nici marea, şi nu ne e bine 
Decât pe-aşternutul bietei Proserpine.

Dar slavă lui Dis: că vom trece Cocytul, 
Şi Phlegethon, Styxul, şi-om bea din coclitul 
Letheu şi-ajutând lui Sisyph Aeolide, 
Om sta la taifas cu surori Danaide.

Din „Albumuri - Album urban”