Nervii scârțâie blând în amurgul
curgând cenușiu și încet pe fereastră
florile roșii dor în amurg
și lampa cântă într-un colț singuratică
liniștea bea calma ploaie de toamnă
ce nu mai aduce recoltei vreun dar
și mâinile împreunate se încălzesc
privirile fixe încet se întunecă printre tăciunii apriși.
Traducere de Veronica Porumbacu
|