George Dumitrescu - Oglinda

I

Oglindă veche, zare aburită,
Când mă cufund în ochiul tău de ghiaţă,
Nălucile trecutului iau viaţă,
Cum pâlpâe, din spuza adormită,

Jăratecul sub cleşte. Ca din ceaţă,
Tresare iar, în magica-ţi orbită,
O lume moartă, numai bănuită
De fantazia minţii îndrăzneaţă.

Ca-ntr-un hipnotic lac, în afunzime,
Înoată gândul şi privirea, bete,
Prin apele culcate în vechime.

Învie iar, din somnul lor, discrete,
Ca-n jocul vag al unei pantomime,
Bătrâne vremi, surâsuri şi regrete...

„Amiază”

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu