Simion Giurgeca - Oraş bătrân

Oraş bătrân,
cu străzi înguste,
ce plin eşti astăzi de ruine!
Ce negre-s zidurile tale
şi ploi cum bat...
Pe-acoperiş şi prin tavane,
prin pod, prin uşi,
prin geamurile sparte...
Cum şuieră acum un vânt
tăios, pustiu,
aducător de moarte.

Oraş bătrân,
cu bolta cenuşie...
Pe cer azi nu ai nicio stea
şi nici lumini nu ard
în vechile biserici
cu turnurile frânte...

Nic nu s-aud refrenuri
în largul unui lac,
ori sub balcon, într-un castel,
în cimitir... şi nici la cafenea!...
Acuma toate tac.

Oraş bătrân,
acoperit de ceaţă...
Azi eşti numai ruine,
morman de piatră arsă,
acoperit de fum
şi plin de buruieni

Prin care umblă şerpii
cu limbile afară
la corbi ce croncănesc
a cobe-n rotocoale
deasupra ta şi zboară.

Oraş bătrân,
ce ieri ai fost lumină
şi mie tu un drum mi-ai arătat,
azi eşti plin de poteci
şi tot mai mult te stingi...
oraş bătrân, tăcut şi mort!...

Eu mâine voi veni din nou
al vieţii val să duc
luptând cu existenţa...
Dar n-am să ştiu atunci,
oraş bătrân, pe care drum s-apuc?

Oraş bătrân,
ce stai pustiu în mine
şi eşti numai cenuşă
o urmă a focului de ieri,
când vor veni furtuni
pe străzile-ţi înguste

şi viaţa curge-va-n şuvoi,
lucind în razele de soare,
ridică-te din spuză iară...
şi luminează-mi calea
spre-o zi de sărbătoare.

1951

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”, culeasă de Mihai Rădulescu
Din antologia „Poeţi după gratii”, realizată de Constantin-Aurel Dragodan