Fără jale, nici nădejde
capu-și ține aplecat.
Obosit stă și gîndește
obosit și dezgustat.
Un miracol nu-i posibil.
Cată singur să te-ajuți
De nu vezi ești invizibil
Cei ce nu văd, nu-s văzuți.
Se pierd pașii în mulțime
Merg cu toții fără țel.
De ce nu se-oprește nime?
Eu sunt orb și ei la fel.
Nu au suflet și nu-i doare.
Asta e problemă tristă.
Dacă n-ar avea picioare
nici n-aș ști că mai există.
Mai atenți de-ați fi la toate!
Ochii-nchideți-i puțin
și veți înțelege, poate
ce-i acest tărîm străin.
Și-acum, mergeți înainte!
N-aveți vreme de pierdut.
Dar un lucru tineți minte:
de nu vezi, nu ești văzut.
|
