Mircea Demetriade - Păianjenul de aur

Din braţele iubitei ieşii cu trupul scurs, 
Cu ochii prinşi de cercuri de-un vânăt antimoniu. 
Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu, 
Că-n sângele ei filtruri satanice au curs.

Sub noaptea străvezie, albastru oranisc, 
Mă clatin de beţia luxuriei nebune; 
Orhestra de senzaţii în mine nu apune 
Şi drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc.

Din ceţi mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad; 
Tresar, din roşii buze când şoapte-n sânge-ţi cad, 
Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce

Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur, 
Un tort ce mi-l cuprinde şi creierul mi-l stoarce 
Cu pofta-i selenară Păianjenul de Aur.