Georg Scherg - Păpădia

Sunt flori de tot felul – cine nu ştie? 
şi oameni diferiţi, iară şi iară, 
cei prefăcuţi, cu orice te îmbie, 
există moralisti şi pierde-vară. 
 
Le recunoşti după miros şi formă, 
iar pe făţarnici după nasul gros. 
Unii se-abat prin izuri de la normă, 
mizează pe extazul prin miros. 
 
Dar floarea asta minunată: cer, 
soare, pământ şi lună, stea eternă, 
e una totul, un rotund mister 
fără sfârşit, o magică lanternă. 
 
Cu cât e chipul nopţii mai întunecat, 
cu-atât mai clar şi mai adânc sporeşte: 
totul pluteşte dar stă nemişcat. 
Doar vântul licăreşte şi sclipeşte. 
 
Doar ţelul lui e pus în adieri, 
doar el în risipire se-mplineşte, 
poznaşul lumii, însă nicăieri 
nici o sămânţă nu şi-o iroseste. 
 
Din volumul  Georg Scherg 
Sommerliches Divertimento / Divertisment estival,
cu desene de Traian Gligor Leonberg 1998
traducere de Dan Dănilă