Mariana Marin - Partida

Aşteptam cu sufletul la gură 
desfăşurarea evenimentelor; 
pionii albi vor învinge hoardele negre, 
nebun la b5, turn la c7;
- şi apoi, vom dansa mazurca,
respirând prin plămânul artificial,
lăsat de bătrâni şi mâncat de motan,
În vara toridă,
aşteptam întoarcerea limbii scrise sub pleoape,
- uitată o vreme şi îngropată sub talpa casei,
unde amintirea ta scotea fum de pucioasă:
„dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat”
În vara toridă,
visam o sinucigaşă coridă,
pândind desfăşurarea evenimentelor
după cortina groasă:
“Atât de multă moarte
pentru atât de puţin trup?
Atât de tânără sub pleoape?
Atât de goală dedesupt?”
...venea un cântec prin fereastra deschisă
şi mă trezeam: nebun la c2, turn la b3. Şah.
Dar la urma urmei de ce atâta uitare de sine
în pumnul strâns şi colorat
de sângele vânăt şi gros?
La 25 de ani,
o conştiinţă tumefiată
pândeşte metafora.
(Să-i sucim gâtul?)
Cuvintele sunt scrise sub pleoape
- carnea fumegă încet.
Purgatoriu, afli.
La 25, între Scylla şi Charybda,
bâlbâieşte-te, auzi,
bâlbâieşte-te, ţi se comandă.
Altfel nu vei sfârşi niciodată mazurca.
Niciodată nu-1 vei ucide pe motan. Mat.

(La urma urmei nici grecii 
fericiţi nu puteau spune tot 
despre olimpul de sub pleoape 
şi despre călcâiul mort)

(pentru nora şi nino)