Pasiunea copilului pentru cer plin de stele
Deschide și închide mîinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinînd,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sîngele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spînzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfîșiat.
S.O.S. Frumoasa corabie-și întoarce pînzele,
Vis stins în spațiu.
Glasul timpului face înconjurul lumii
După copacii grădinii.
Pleoapa serii cade pe ochiul lunii,
Se prăbușește ceva în răspîntie:
Umbra neagră a unei păsări roșii fără aripi.
|
