Petru Marinescu - Pastel

În cerdacul casei de la ţară
Stau culcat privind dantela serii... 
Şi ascult cum şoaptele tăcerii 
Curg prin spicul grâului de vară.

Dorm demult pe umbrele lor, merii. 
Luna prin livezi aruncă pară,
Ochi de cer, mirată stea polară 
Râde veşniciei şi puterii.

Ca un cariu-n mine, amintirea, 
Îmi alungă somnul şi uitatul... 
Răstignită, o cumpăn-a fântânii

Pare cruce pe întreagă firea, 
Iar sub ea se odihneşte satul 
Şi-n odaia de la deal, bătrânii...

Din volumul „Sonete – Vitralii”, 1979

Texte culese din Petru Marinescu, „Sonete”, Editura Litera, Bucureşti, 1979