Horia Niţulescu - Plecare

Mai grea tristeţea strânsă în pahare
Şi zâmbetul mai silnic, mai amar...
Ne scuturăm mereu: un calendar
Cu file negre şi de sărbătoare.

Nu mă mai doare ceasul şi clipa n-o mai simt.
Crescut din vreme dincolo de fire,
Pornesc de-acum veşnica adormire,
În piept cu luna, scutul meu de argint.

Prea mult mi-am amânat pe-aici plecarea.
Aceeaşi fluturare de batistă
A-ntârziat atât fregata mea cea tristă,
Să nu mai simtă-n pânze, grea, uitarea.

Nici n-oi mai şti pământeasca boală;
Pierdut pe-ntinsul pururi calm şi verde,
N-aud vremelnicia cum se pierde,
În drumul meu etern, fără escală.

Din volumul „Toamnă în paradis - Poeme”, Bucureşti, 1943