Mihai Codreanu - Plopul

Stă drept în sus; - iar sobra majestate
A ramurilor sale-n mlădiere
Vibrează calm în magica tăcere
Din visătoarea lui singurătate.

În crengi, uşor... tot mai uşor, străbate
Încetinel zefiru-n adiere...
Şi-un freamăt lin, un freamăt de mistere,
Foşneşte-n frunze-alene clătinate.

Ce simţitor e plopul meu din vale:
Când râzi, pătrunde-n ramurile sale
Un viu concert de râsete-n surdină;

Iar dacă plângi, în plop ecoul zboară...
Şi, frământat de jale, se-nfioară
Din vârf de crengi şi pân' la rădăcină.

Din volumul „Statui – Colori şi linii”, 1914