Plopul
(de Mihai Codreanu)
Stă drept în sus; - iar sobra majestate
A ramurilor sale-n mlădiere
Vibrează calm în magica tăcere
Din visătoarea lui singurătate.
În crengi, ușor... tot mai ușor, străbate
Încetinel zefiru-n adiere...
Și-un freamăt lin, un freamăt de mistere,
Foșnește-n frunze-alene clătinate.
Ce simțitor e plopul meu din vale:
Când râzi, pătrunde-n ramurile sale
Un viu concert de râsete-n surdină;
Iar dacă plângi, în plop ecoul zboară...
Și, frământat de jale, se-nfioară
Din vârf de crengi și pân' la rădăcină.
Din volumul „Statui – Colori și linii”, 1914
Texte culese din Mihai Codreanu, "Scrieri", Editura pentru Literatura, București, 1968
(de Mihai Codreanu)
Stă drept în sus; - iar sobra majestate
A ramurilor sale-n mlădiere
Vibrează calm în magica tăcere
Din visătoarea lui singurătate.
În crengi, ușor... tot mai ușor, străbate
Încetinel zefiru-n adiere...
Și-un freamăt lin, un freamăt de mistere,
Foșnește-n frunze-alene clătinate.
Ce simțitor e plopul meu din vale:
Când râzi, pătrunde-n ramurile sale
Un viu concert de râsete-n surdină;
Iar dacă plângi, în plop ecoul zboară...
Și, frământat de jale, se-nfioară
Din vârf de crengi și pân' la rădăcină.
Din volumul „Statui – Colori și linii”, 1914
Texte culese din Mihai Codreanu, "Scrieri", Editura pentru Literatura, București, 1968