Luminiţa Suse - Poem cutremurat, dintr-un ochi zburat

La picioarele tale - o umbră căzută din cuib.
Îţi spui că este în zadar, oricum moare
n-o s-o ridici tu din gheaţă, nici din tăciuni,
nu este suficient loc pe placa aceasta tectonică
pentru gesturi inutile şi destabilizatoare,

numai copiii cred necondiţionat în minuni.

Şi este păcat să încerci, din mai multe motive,
ca pe propriul tău ochi drept să o îngrijeşti
când în ochiul celălalt pândesc pisici viteze
torcând din privirile lui pofte nefireşti.
La sânii lor te-ai rotunjit, răsfăţat cu antiteze

şi nu mai eşti copil, nici impresionabil, nici uşor.

Eşti un specimen puternic, perfect adaptat
la realitatea colectiv acceptată, un supravieţuitor,
nu-ţi îndrăzneşte dreptul cât păşeşte stângul,
cu pisici mioape te-ai fi plictisit inadecvat zgârâiat
şi speri ca peste milenii zdrenţuite de ghearele lor

să-ţi găsească mumia păsării în sacofagul ochilor.