Cum te-njosesc, o, sfanta poezie,
Toti nataraii, si-n ce chip iti calca
Intreaga demnitate in picioare
Tocmai cand vor sa te slaveasca. Toti
Acesti neunsi pontifi ai tai
Proclama-n gura mare ca ai fi
O boiereasca sala stralucita,
In care cuviincios nu poti sa intri
Decat in sclipitori pantofi de lac.
Taceti, voi, minciuna-i pe de-a-ntregul.
Nu-i casa de palavre poezia
Pentru inzorzonatii guralivi,
Alesii pe-o spranceana din saloane:
Mai mult e poezia! E-o cladire
Deschisa orisicui vrea sa se roage,
Cu un cuvant : un templu –n care-i slobod
Sa intri in opinci, si chiar descult.
(1847 august)
|
