Zorica Teodosia Laţcu - Pomelnic

Pe toţi cei ce în veacuri au căzut luptând
Pentru biruinţa Crucii prea cinstite, 
Cei ce în clipa morţii au avut în gând 
Numele Treimii prea blagoslovite,
Şi pe toţi aceea care au râvnit
Slava şi cununa mai presus de minte, 
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni, 
În Împărăţia Slavei Tale sfinte. 
Pe toţi Mucenicii Neamului, Eroi, 
Luptători cu spada sau cu rugi sfinţite, 
Toţi cei ce se roagă astăzi pentru noi, 
Şi ne scot în grabă tainic din ispite, 
Şi pe toţi aceea care pentru neam, 
Au trăit în temniţi, ca-n nişte morminte, 
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni, 
În Împărăţia Slavei Tale sfinte. 

Pe tot neamul nostru evlavios şi sfânt 
Voievozi şi doamne, boieri, jupânese,
Toţi câţi dorm cu trupul în acest pământ 
În hotarul ţării noastre prea alese, 
Pe părinţii noştri şi pe fraţii dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni, 
În Împărăţia Slavei Tale sfinte. 


Şi pe toţi aceia care neştiuţi
Stinsu-s-au în vremea asprelor prigoane, 
Cei ce încă astăzi zac necunoscuţi 
Şi-n biserici nu au slujbe şi canoane, 
Pe toţi  sfinţii care numai Tu îi ştii 
Şi al căror nume numai Tu-l ţii minte,
Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni, 
În Împărăţia Slavei Tale sfinte. 
                          
Poezie inedită, culeasă de Nelu Baciu