Wolf von Aichelburg - Pontus Echtinos

Spre mare se avântă în rotunjiri depline 
imaculate stânci. Direcţia de-ai şti, 
chiar vag măcar, ai acosta cu bine 
la poale de Parnas, tărâm de poezii.   
 
Dar te pândeşte din nisip un turn de pază, 
auzi soldaţi strigând la intervale, 
lopata, la poruncă, greu îşi taie cale 
prin lut şi buruieni, în arşiţa de amiază.   
 
Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncă 
dar laşi răcoarea lor să te cuprindă-n gând 
iar de ţii ochii-nchişi, parcă le-auzi cântând 
şi vezi, ca pe sub apă, o lumin-adâncă.  

De-ai fi o pasăre, măcar pentru o zi 
n evadări spre înălţimi te-ai pierde, 
dar ca delfin, prin sori scăldaţi în verde 
de-al Lemnosului tărm brizanţii te-ar zdrobi.   
 
În rotunjiri depline, se avântă înspre mare 
imaculate stânci. Pluteşte peste unde! 
Sugrumători neputincioşi să se scufunde, 
din coame înspumate viaţa ta răsare. 

Din volumul 
Wolf von Aichelburg, 
Gedichte/Poezii, 
Editura Hermann, Sibiu 1996 
Traducere de Dan Dănilă