Petru Marinescu - Povară

Uitate ca gătelile de nuntă
În lada cu parfum de iasomie,
Stau vrafurile de-amintiri, o mie,
Sub fruntea-n pragul de sfârşit, căruntă.

Le-ar primeni acum, dar cine ştie 
De-1 mai ajută răsuflarea ciuntă? 
Sau de povara anilor, mai cruntă, 
N-o va strivi târzia reverie?

Nu-i lege nici a firii, din păcate, 
Pe vreascuri mugurii să crească 
Sau pe nisip miresme de poiană...

Rămână dar şi gândurile toate
Închise, nu cumva să se trezească
Dintr-un Olimp, pe-o stâncă Tarpeiană...

Din volumul „Sonete – Vitralii”, 1979