Jon Oskar - Primăvară

Nicăieri nu-i primăvară
decât acolo unde-am văzut crestele valului îngheţat
ce spală feţele copiilor. Străinii susţin
că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii
care-şi spun: Iată, primăvara soseşte.
Întra-adevăr, soarele s-a înălţat pe cer.
E-un soare încă foarte sfios,
dar oamenii îl salută şi spun:
E mare deosebire.
Am zărit o fetiţă alergând pe drumul îngheţat.
Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei.
Am văzut un bătrân ieşind
fără haină, în pragul uşii
ca să privească soarele cum asfinţeşte
în timp ce noaptea geroasă
aştepta dincolo de gherdapuri.
Primăvară – într-adevăr, o presimţire doar,
mai multă lumină.
Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii,
pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei
tremurau de bucurie, şoptind pentru ea însăşi.
Am văzut o fată mergând
pe drum, pe vreme calmă şi îngheţată, 
îmbătată de izbucnirea nopţii de primăvară.

Traducere de Petre Stoica