Aron Cotruş - Prin vânturi ce latră

Prin vânturi ce latră,
sui cu paşi de piatră,
poteca răsleaţă:
ce şchioapă şi-ngheaţă,
către stâni de ceaţă...

Arşiţe mă coc,
umbra-mi: greu cojoc,
parc-ar fi de foc,
parc-aş duce aşa
pe cărarea grea, 
veacurile-n ea...

Şi aşa cum sui,
pieptul muntelui,
un gând ca un cui
mă izbeşte, şui:
uite turma!... Nu-i!...

Caut-o, de poţi,
peste munţii toţi,
peste munţii toţi!

Cum mă întărât
după-atât urât,
sângerând, în gât,
se-ntâlnesc de-a valma:
ruga şi sudalma...

Prin brazi, prin brădui,
pe poteci haihui,
ochii-mi văd ce nu-i...
Paşii, smulşi domol,
calcă parcă-n gol,
peste munţi sălhui:
paşi ai nimănui,
paşi ai nimănui...

Fluieru-n şerpar,
În şerpar de jar,
glas vrea să înjghebe,
munţii să-i întrebe...

Printre crengi de sânger,
când diavol, când înger,
cu soarele sânger...
Pârâul: alb ţap,
se dă peste cap,
vântul: orb dulău,
se prăvale-n hău,
codru-mbătrânit
pleacă spre-asfinţit...

Şi-ori pe unde-apuci,
ca nişte năluci,
tufe, stânci tresar,
parcă-s oi de jar,
parcă-s oi de jar...

Ochii văd, nu văd...
E-ajun de prăpăd?
Furtună-ncepută?
Ori munţii se mută?...

Parcă mii de câni,
de câni de la stâni,
ca ieşiţi din piatră,
din hăuri mă latră...

Cum sui, cum nu sui,
unde ochii-mi pui,
un gând ca un cui
mă înjunghie, şui:
uite turma!... Nu-i!...

Caut-o de poţi
printre anii hoţi, 
peste munţii toţi, 
peste munţii toţi!...

Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu