Privind printre zăbrelele de visuri
(de Mihail Steriade)
Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viață,
așa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineață
la cușca unei paseri.
Și când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
și înțeleg menirea soartei :
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieții,
ne irosim privirile cerșind
o zare fără zid și gratii ...
Din volumul « Pajiștile sufletului », 1923
(de Mihail Steriade)
Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viață,
așa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineață
la cușca unei paseri.
Și când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
și înțeleg menirea soartei :
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieții,
ne irosim privirile cerșind
o zare fără zid și gratii ...
Din volumul « Pajiștile sufletului », 1923