Alecu Donici - Râmătorul

Un râmător din fire născut nesăţios 
Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos 
A ros cât a putut
Şi-apoi la rădăcină să râme-a început. 
Tu surpi copacul, zise o pasăre zburând. 
Ce-mi pasă, râmătorul răspunse grohăind, 
El fie ori nu fie, nici vreau să mai gândesc: 
Eu caut numai ghindă, la care lăcomesc, 
Fiindcă ea mă-ngraşă. - Urâte râmător
Şi nemulţumitor!
I-a zis atunci stejarul, ridică-ţi surla-n sus 
Şi vezi: că-această ghindă eu, eu o am produs.

Nerozii în orbire ştiinţele urăsc,
Când ei din a lor roduri încă se folosesc.