Constantin-Aurel Dragodan - Recviem

Ideilor mari, luptătorii le-nchină
Elanul întreg, în bogată risipă,
Cum fluturii nopţii s-avântă-n lumină
Chiar dacă-şi vor arde plăpânda aripă.

Şi-n clipa supremă, pe tainice clape,
Din jertfele lor înfloresc simfonii
Şi cântec de lebădă sună pe ape:
Fior tremolat în prelungi agonii.

Noi ştim că plecară, cu aripi uşoare,
Spre ţărmul de pace din zări violete,
Dar, crunt, despărţirea aceasta ne doare,
Adânc sângerăm în tristeţi şi regrete.

Plângând tinereţile lor netrăite
Şi gândul ce moare-n cuvântul nespus,
Doar lacrima grea, cu nădejdi infinite,
Mai miruie sufletul nostru răpus.

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu