Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab

Regina visurilor Mab
Mai mare nu e ca rubinul
De la turbanul de Nabab,
Şi e uşoară ca suspinul.

Căruţa ei, cum unii zic,
E jumătate de alună,
Şi caii praful cel mai mic,
Şi hăţuri razele de lună.

Un arţăgos şi gros muscoi, 
Într-o livrea catifelată,
Conduce mândrul ei convoi.
Regina şade răsturnată.

Şi fie ploaie, fie vânt,
Picior peste picior se duce,
Ca fulgul cade la pământ,
Şi vise-n foi de nuc aduce.

Iar când s-aude-un bâzâit
Ca de lăcustă sau albină,
Atunci se ştie c-a sosit
La poartă-a viselor regină.

Ea colţul fustii-şi pune-n brâu,
Să nu o calce în picioare,
În mână ia un spic de grâu
Şi cu un gest de vrăjitoare:

Fecioarei se arată în vis
Ca un flăcău frumos şi dulce
Şi-n inimă îi lasă scris
La el cu gândul să se culce.

Flăcăului îi zice: “vezi,
Cutare după tine plânge”,
Şi-n somnu-i pătimaş îl vezi
Cum perina în braţe strânge.

Şi soacrelor le zice iar,
Că sunt bătute de-ai lor gineri,
Şi babelor le face chiar 
Ponos cu neînsuraţii tineri.

Şi pe săraci şi pe avari
De o potrivă îi munceşte,
Pe unii-i face oameni mari,
Pe alţii hoţu-i jefuieşte.

Bătrâni aproape seculari,
Ce anii îşi târăsc în beţe,
În visul lor cu fete mari,
Fac pocinog ca-n tinereţe.

Iar popa vede necăjit
Cum preoteasa în chilie,
Cu dascălul afurisit,
S-a pus pe chef şi veselie.

Toţi muritorii ziua fac
În contra ei duşmane plângeri
Copiii singuri dorm şi tac,
Căci numai ei visează îngeri.

1893

Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu