Petru Marinescu - Reveniri

Se duc cocori spre altă adiere 
Şi clipa învârteşte roata firii.
Ne logodim din ţărna zămislirii 
Cu-o soartă perindată peste ere.

Ne pierdem din plăcerea revenirii 
Şi orice dor, jertfirea noastră cere. 
Zidiţi în bucurie şi durere,
Ne depăşeşte patima-mplinirii.

Dar e o giruetică mişcare,
Purtând pe aripi nevăzute lutul 
Întors în magmele nepotolite...

Şi fiece cocor, fiece floare, 
Aduc neştiutoare începutul 
Reînvierii noastre tăinuite.

Din volumul „Sonete – Roza gândului”, 1979