D. Ciurezu - Rugăciune - Aici am învăţat ca să mă 'nchin

       Doamne,
Aici am învăţat ca să mă 'nchin, 
În casa asta mică cu cuib de rândunici,
Pe care-amurgul pune altiţe de arnici
Şi dimineaţa-şi mâna al apelor senin.

Aici, pe prispa 'n soare, mi-aduc şi-acum aminte,
Când mâna ei în tremur, mergea cu mâna mea,
Ea se 'nturna spre Tine, eu mă 'nturnam spre ea,
Şi-adâncurile noastre se 'mbrăţişeau cuminte.

De-afară primăvară trecea peste pârlaz
Cu iia ei de zarzăr, cu ochii mari de soare
Şi 'n pumnul meu de muguri, cădea tremurătoare
Înflorindu-mi ruga pe mâini şi pe obraz …

Aci coboară Doamne, pe prispă 'ntre muşcate,
Un miel cu botul umed Ţi-o pune capu 'n poală,
Şi peste câmp vărsată privirea Ta domoală,
Va urmări copilul, cu mâinile 'nflorate.