George Magheru - Să nu pleci...

Să nu pleci, căci acum, ca într-o cunie 
Vrea pe trimisul nopţii Pelargonia, 
Şi geme în alcovul mov begonia, 
Şi plânge după stele o petunie.

Iar după fetele cu sâni cât tigva 
Cu gene mari pe ochi verzi de fosfor, 
Ca trestii somnoroase pe Bosfor, 
Îşi spun călugări speriaţi molitva.

Şi năpădesc spâni turci seleucizi, 
Din foaia de lipan şi curpene, 
Cu gămălii sub pălării de lubene 
Şi ies gândiri cu care vrei s-ucizi.

Dar se destramă-n suflul lui Zefir 
Aceste slute fiinţe în marasm, 
Când soarele bea roua-n trandafiri 
Când vii în zori, senină ca un basm.

Din volumul „Poezii inedite – Balade”