Luminiţa Suse - Sacrificiul mirării

Şi m-am abandonat 
aer naiv vidului însetat
iris crud retinelor flămânde
hrană vie privirilor fecunde
mugur de şoaptă la ureche
intuiţie nudă anotimpului
pentru sâmburele pereche 
din pântecul fructului.

Am ars în zbor de mii de ori
cu penele aripilor disperate 
să-i fie zâmbete de meteori
pe orizontul sterp, în noapte.
Am râs, am plâns şi am rescris 
povestea licuriciului clarvăzător 
şi am zburat cum ne-a fost scris
mirare coaptă într-un singur dor.

(din volumul “Sacrificiul mirării”, 2002)